Admiterea în învăţământul superior

Îmi permit a spune aşa: cândva intrau la facultate cei care ştiau toci mai bine, adică era un criteriu de selecţie steril, cel puţin la facultăţile unde erau examene care impuneau acest lucru. Se corecta cu manualul în faţă, iar departajările ajungeau până la nivel de virgulă. În anul 1988 erau disponibile la Facultatea de Drept din Cluj, 10 de locuri şi au fost 15 de note de 10, corectate la virgulă. Ministerul a fost obligat să suplimenteze 5 locuri, dar asta NU însemna că se făcea şcoală, ci că stresul era imens. Tot aşa se copia în sesiuni şi înainte de 1990. La Facultatea de Ştiinţe Economice din Cluj puteai găsi comunişti sadea, comunişti ce au rămas multă vreme şi după 1990, exasperându-i chiar şi pe cei care au promovat facultatea prin anii ’70. Mereu se pune în evidenţă faptul că s-au înfiinţat facultăţi particulare şi că sunt prea mulţi absolvenţi de studii superioare, uitându-se faptul că România are cel mai mic procent de absolvenţi din UE. Nu asta e problema, ci programa de învăţământ. Facultăţile particulare NU au putut niciodată să îmbunătăţească această programă, deoarece ministerul educaţiei s-a opus vehement. Şi oricum am privi problema, NU tinerii sunt vinovaţi, ci sistemul şi s-o spunem pe faţă, NU avem profesori pentru că acele persoane de la catedrele universitare se complac, nu vor să-şi depăşească nivelul. Merge şi aşa. Pe credite, pe cărţi ce trebuie să fie cumpărate de studenţi usw. Aceste lucruri se ştiu preabine, iar cei care au reuşit în străinătate au învăţat în particular de multe ori altceva decât li s-a predat la cursuri. Nu sistemul i-a format, ci dorinţa lor de a reuşi în viaţă. Şi încă un aspect: la nivel mondial s-a schimbat managementul învăţământului. S-a făcut din acesta o afacere. Toate universităţile au scăzut preţurile, şi-au diversificat formele de învăţământ şi au solicitat celor care aveau deja studii superioare, alte calificări pentru promovarea în carieră sau pentru păstrarea locului de muncă. Lucrurile sunt mai complicate şi e extraordinar de greu să te descurci într-o lume în care ţi se cere un profesionalism din ce în ce mai ridicat, profesionalism dirijat de cei care doresc doar a face bani. Exemplu: cei mai buni absolvenţi de la cele mai bune universităţi din lume au fost practic blocaţi în back-office-uri pe salarii bune, însă după vârsta de 40 de ani erau distruşi de-atâta muncă. Cine le va lua locul ? Altă generaţie care visează la o carieră şi iarăşi, aceeaşi bătaie de joc asupra tinerilor. Dur, prea dur.

Ioana Haitchi